vitralii

cioburi colorate, bazar sentimental, miniaturi

Archive for august, 2007


Se făcea

ntindeam o mn? pentru stabilitate
pn? la c?derea n echilibru ncifram
n carnea unui arbore
ve?tile sosite de departe
l?sau cruste adnci
epidermei cu o mie de orbite
ascunse

voce de r??in?

de la cap?tul cel?lalt
cobora nserarea
?i ntotdeauna
promiteam
s? nu

t?iam din sufletul copacului felii de culoare

sngera primordial
n tonuri de gri pn? la ar?i??
amestecam instantanee color
ntr-un alambic
invoca?ii un zmbet
?i cteva ?tiri dinspre bine

p?trundeam ?i mai adnc
n inima copacului

se f?cea mine

 

 

Pasăre

zborul p?s?rii-care-nu-e
somn prelins vertical
pe scndura veche

(Pas?re – lucrare de Contra? Aurel

 
 
……………………………………………………………………………..
 
?i sursa inspira?iei
 
 
 
PORTRETUL PASARII-CARE-NU-E

Iat? portretul P?s?rii-care-nu-e.

Nu-i vina ei c? cel care le face pe toate

A uitat s-o fac?

Seam?n?, cu multe p?s?ri, fiindc? vie?uitoarele

Care nu snt seam?n? cu cele care snt.

Dar cele care nu snt nu au nume.

Iat? de ce pas?rea noastr? se cheam? Pas?rea-care-nu-e.

?i iat? de ce e att de trist?.

Poate c? doarme nc? sau a?teapt? s? i se ng?duie a fi.

Ar vrea s? ?tie dac? poate s? deschid? ciocul, dac?

are aripi, dac? nu-?i pierde culorile

cnd se scufund? n ap?, ca o pas?re adev?rat?.

Ar vrea s? se aud? cntnd.

Ar vrea s?-i fie team? c-ar putea s? moar?.

Ar vrea s? fac? pui mici, foarte ur?i ?i foarte vii.

Pas?rea-care-nu-e viseaz? s? nu mai fie un vis.

Nimeni nu e mul?umit, niciodat?, nic?ieri.

Cum vre?i oare ca lumea s? mearg? bine n condi?iile astea?

CLAUDE AVELINE

 

Blues adormit

t?cuto
?i pictezi trecerea printre s?lcii
neantic? de?ertic? r?scolitor ?i face loc printre ramuri
lava unui vnt r?zvr?tit incandescent
tor?? pentru o singur? noapte
f?r?devise
n boaba de cristal

la marginea p?durii Dumnezeu ne-a lep?dat
merge?i ?i v? nmul?i?i dragii mei na?te?i pui vii
pe covor de mu?chi
cu ochii la pnd?
s?pa?i n lumin? pn? cnd v? va ncol?i din ?apte p?r?i
ce dac? e loc comun o calamitate natural?
ecosistem personal ntr-o abrevia?ie cu ngeri
vorbe?te ca ?i cum ai tr?i tr?ie?te ca ?i cum
azi papilele vor savura netr?itul
toate-?i vor fi fiind la fel saturate
nerostirea lor o capcan? lipicioasele sentimente
deriv? din somnul tandru
un blues adormit la umbra ienup?rului

ca ?i cum eva ana chloe dalila agnes naissa
tot neamul lor de femei
cu mnecile suflecate ?i zmbetul pe buze
ar a?tepta un alt r?zboi doar
s? aib? ?i ele pe cine a?tepta
n poarta viselor s?rutului suspinelor

ghitar? clasic? ?i gnduri oranj
jurnale scrise pe o g?m?lie de chibrit
une histoire d’amour siluet? neprecizat?
fir de verde r?sucit pe deget

 

After Eight (dark chocolate thin mints)

explozie de zmbete fluturi portocalii
de vanilie ?i scor?i?oar?
evadare dulce pauz? ntre dou? ferestre deschise
nu ?tiam cum s? mai ag?? teiubescurile
ca pe ni?te mici globuri multicolore
ce dac? nu e?ti aici s? m? vezi
pe marginea unei atingeri de fire graseind u?or

?tiam ?tiam ?tiam c?
numai singur? pot avea grij? de noi din mine
cu fiecare evadare m? apropiam mai mult de tavan
sfer? perfectibil? col?ului din dreapta sus
punct de observa?ie strategic
pentru nc? o s?rb?toare
iat? ?i invita?ii
umbre de por?elan veni?i de lua?i
lumin? ?i ciocolat? pentru toat? lumea
de sus puteam s? probez orice identitate
una de creator mi-e potrivit? pentru noaptea asta
ct s? remodelez coloana vertebral? a visului
vezi? aaaa dorm pn? ?i lini?tea miroase a ciocolat?
b?rbatul are riduri mentolate pe frunte
?i de fapt chestiile astea se ntmpl? frecvent
dac? nu la fiecare ciclu m?car la trecerea dintre anotimpuri ?i…
mai ?tii?
nici m?car nu am nevoie de tine s? te pot iubi n lini?te

 

PIETRELE DOAMNEI – JURNAL CU POZE

Dac? pleca?i n concediu prin Moldova spre Cmpulung Moldovenesc o s? v? da?i seama c? Ceahl?ul, munte venerat pentru moldoveni este ncet-ncet nlocuit n inima oamenilor de un altul, Rar?ul, teritoriu mp?durit de basm ?i legend?.
 
Ne hot?rm ?i noi, brusc, s? p?trundem n ?inutul fermecat. ?i purcedem la fapt?. Zvonurile privind accesul snt nelini?titoare, pove?tile despre drum snt adev?rate piedici de hotar concurnd filmele de groaz? dar… ca doi berbeci ce sntem hot?rm: ?i ce dac?? Mergem!
?i mergem.
 
Drumul ce nv?luie muntele este accidentat, ai nevoie de o ma?in? puternic ? s? reziste probei de rezisten?? sau de un anumit grad de jemenfi?ism, inim? de piatr? insensibil? la durerile ma?inu?ei.
Por?iuni ntregi de drumuri n repara?ii, se circul? anevoios, bar? la bar?, pe o singur? band?, ochi n ochi cu Ochiul Ro?u scos al semafoarelor de la tot pasul.
Mult? lume ?i to?i vor s? ajung? pe Rar?u…primii. 
 
Ultima por?iune de drum, circa 20 de kilometri snt de infern. Drumul a disparut l?snd n loc doar o potec? pe care poate circula doar cte o ma?in?, gropi ?i pietre la tot pasul, izvoare ie?ite la suprafa??, capriciul acestora de a circula chiar pe mijlocul potecii. Dar n final ajungem ?i sus, aproape de cer, de Pietrele Doamnei, de Dumnezeu.
Nu nainte de a ne r?cori, pe noi ?i ma?ina, cu un strop de ap? rece, ap? vie, ap? potabil?, cum ne asigur? o t?bli?? ruginit? ?i veche de cnd lumea…
 
 

?i desigur c? vi se pare, aici nu fac balet, doar dansez peste ape J)))

 

Imortalizez sursa Vie?ii…

Mai culeg ?i o frunz?, prima frunz? de toamn? a acestui an, pe care am promis c? o mpart cu Marinela

 

 

Plas?m strategic ma?ina, la umbr?, c? ?i draga de ea merita un pic de r?coare, iar noi ne afund?m n ?inutul fermecat. Privim n jur ?i ncepem s? n?elegem cte ceva din fascina?ia pe care o provoac? aceste locuri nu doar localnicilor ci ?i, sau mai ales turistului or??ean care simte c? p?trunznd aici dispare ceva din lumea cotidian?, sfnta sa Realitate r?mas? mut? n fa?a perfec?iunii naturii.

C?ci aici totul este perfect: : iarba, copacii, cerul albastru ?i lini?tea des?vr?it?. Aerul te mbat?, miroase a r??in? – de care m?rturisesc c? am fost atras? intim ca de invizibili curen?i magnetici de-o luai din plin, pe degete, pe mini – a ap? ?i a flori albe de col?. E drept c? flori de col? nu am v?zut dar sun? bine, ca o presim?ire, ?i numai floricele mov, poate de gen?ian? (?) am ntlnit. E att de frumos, nct oboseala drumului e r?spl?tit? pe deplin.
 
 
S? sparg eu poezia locului ?i-a clipei amintind de oameni, confra?ii no?tri ntru c?utarea frumuse?ii s?lbatice a naturii, pre ea, natura violnd-o des ?i repetat, tot cu s?lb?ticie, ?i mormane de resturi n urm?. Pe Rar?u, ca ?i n alte locuri intimitatea e o pas?re rar?, nu po?i fi complet singur dect n Spirit, n Sine.
 
Dar nu ne ntrist?m, admir?m brazii mpodobi?i de s?rb?toare, cucerim stnci ndr?zne?e care au mai fost cucerite de c?i al?ii naintea noastr?, ascult?m p?s?rile cerului ntre care, disting r?gu?it, un Corb, de?i nu-l v?d i simt trecerea nalt? ?i liber?. Lng? noi, un brad plnge cu r??in? pe tricouri albastre.
 

De altfel, n Bucovina totul graviteaz? n jurul Rar?ului. Este un fel de buric al lumii, seme?, cu piscuri albe de calcar . Albul cenu?iu de dilueaz?, spre poale, n verdele nchis al codrului de brad, spart din loc n loc de verdele deschis al paji?tilor, mpestri?ate ?i ele de florile de munte. E plin de pietre ?i soare, priz?m cu nesa? o por?ie bun? de Lumin?, ne nc?rc?m bateriile cu Iubire.

Urc?m. Cea mai de pre? comoar? pe care o protejeaz? ace?ti mun?i snt Pietrele Doamnei. Dou? stnci uria?e roase de timp ?i furtuni ce seam?n?, din anumite unghiuri cu un castel fantomatic. Drumul e anevoios, iar noi, incon?tien?i ?i echipa?i pe m?sur?. Am chiar ?i adida?i, undeva n portbagaj. Deocamdat? sar din piatr? n piatr? n papuceii mei verzulii, aproape ca ni?te opincu?e. Dar m? consolez, nu snt singura. De sus coboar? o femeie cu ?lapii n mn?, coboar? descul?? printre pietre.

 

De sus, priveli?tea e mirific?. M? sprijin ca de-un iubit de stnc? ?i las Soarele s? m? p?trund?. M? nv?luie blnd, arz?tor ?i pasional totodat? l?sndu-mi urme pe piele, bra?e ?i gt m? bronzez ca tractori?tii.

 

 
 
 
 
 
 
Dup? o vreme coborm mb?ta?i de aer ?i de soare.
 
 

Asupra acestor locuri circula diferite legende. Una din ele spune c?

In vremile de demult, alerga pe dealurile astea, o domnisoara romanca de frica tatarilor care o alergau pohtind pesemne c? la violuri extatice dis-de-diminea??.. Cand a ajuns la raul acesta , apa era mare si neputand-o trece, a inceput domnita sa fuga in sus pe malul stang al raului. Si a tot fugit pana la Corbi. Aici, fiind aproape, aproape s-o prinda tatarii , unde era sa fuga? A vazut in zavoi o piatra mare si s-a ascuns dupa aceasta . Totusi, tatarii care-o urmarisera prin toate locurile pe unde alergase, au gasit-o si aici. Cand i-a vazut domnita, a inceput sa tremure de groaza si a incercat sa treaca raul pentru a scapa cu viata. Insa nu a reusit si s-a inecat in rau . De atunci raului i se zice Raul Doamnei, iar pietrei dupa care a stat ascunsa, Piatra Doamnei.

Noi c?ut?m legenda printre localnici. Femeia n vrst? care ntinde rufele la soare ridic? din umeri. Nu ?tie. Dar pu?tiul de 15 ani care o ajut? ne sare n ajutor. Cic? Rare? ?i alung? nevasta la un moment dat, nu ?tim de ce. Iar aceasta, disperat?, se refugie ntre stnci, apoi se arunc? de acolo, n h?u, decep?ionat?.

Mul?umim ?i plec?m, n urm? aud continuarea, pu?tiul explicnd b?trnei. Dar asta a fost demuuult, tare demult, pe vremea lui Rare?, acum 2000 de ani.

Dup? ce ne-am umplut sufletele de energii noi, desigur c? ni se f?cu ?i foame, burta i?i cere ?i ea drepturile ?i ncepem s? vis?m cu ploi n cerul gurii la gr?t?relul mult a?teptat. A?a c?, ncepem s? coborm iar pe drumul oaselor pn? d?m de o poieni?? oarecum mai ferit?.

Dintre ierburi ?i tufe pndesc mon?tri amenin??tori, atmosfera e oarecum lugubr?, aerul a devenit mai dens ?i fo?ne?te ciudat. Se adun? nori grei ?i n dep?rtare tunetele. Insist s? coborm mai mult, domnul meu nu se las?. Eu insist, el nimic, ?i cedez.
 
 
 
 
Se ntind p?turi, se scot la naintare ustensilele, jarul e gata, gata s? se ncing?. Deodat?, vine Ploaia J)). Adio, pofte, strngem n mare vitez? ?i plec?m mai departe cu norul pe urme.
 
 
n apropiere de Vorone? ne mai ncerc?m o dat? norocul. E destul de nnorat dar gndim pozitiv.
 
 
Din nou, ntinde-te mas?, ncinge-te jarule, n timp ce din dep?rtare se aud tunete. Devenim inventivi mai ceva ca ni?te Ninja, apel?m la instrumentele din dotare c?rora le g?sim noi ntrebuin??ri, o pomp? din portbagaj e numai bun? de a??at focul, n final ?i vntul clasic din cartoane mai groase ajut?. Hai c? e aproape bine, in caz c? ncepe a turna de sus cel pu?in am prp?lit carnea m?car pe o parte.
 
 
 
 
ntre timp m? prefac din Aprilie n culeg?toarea de pietre, b?gndu-mi picioarele n Moldova c?ldu?? ?i tulbure. Un pesc?ru? flfie deasupra mea, ne salut?m unul pe altul. Apoi m? fac ghicitoare n lemn ?i n piatr?.
 
 
 
 
De data asta avem noroc. Reu?im s? d?m gata gr?tarul mult a?teptat, dup? carencepe Ploaia.
 
 
?i pornim spre cas? cu un apus superb n urm?, minunate nuan?e de galben, portocaliu ntrep?truns cu albastrul. Apoi soarele devine o minge de foc, perfect? ?i de nedeslu?it n cuvinte. Un soare intim pentru fiecare din noi.
 
 
 

Drumul ?i drumul, be?ia vitezei ntre localit??i pentru ca n comune totul s? se domoleasc? brusc dndu-mi iar?-?i senza?ia de timp oprit, de film mut n care scenele se desf??oar? n reluare.

La Podu Iloaie, de?i seara spre noapte, de?i cald ?i n?bu?itor Poli?ia e la datorie. Tragem pe dreapta. Afl?m, cu stupoare c? unul din faruri decedase ntre timp de moarte bun?. P?cat! Concluzia? O amend? binevoitoare de 175 de lei (n 48 de ore).

Ei, las? c? ?i asta face parte din farmecul drumului.

Data viitoare vom fi mai vigilen?i.

Pentru ast?zi noi vom ?ine cont doar de frumuse?ea, emo?iile ?i ntmpl?rile zilei.

Mine, mine este o alt? zi.

 

Simplu gest


se ntmpl? uneori alinierea cuvintelor la un cap?t de linie
n palm?
uitnd a mai respira
ntr-o com? de gradul doi
agonizeaz? n ?oapt? cu un fel de demnitate a pietrei surprinse de reflux
dezgolit?
cu toate p?s?rile plannd ntors
pe din?untru
ntr-o iluzie mimetic? a unei nelini?ti f?r? carte de vizit?
se ntmpl? s? nu ?tiu cum s? tac n doze homeopatice
strn?i genunchii ?i sufletul pe buza unei a?tept?ri
nfiorat?
cu auzul ncordat
ncercnd a surprinde pogorrea primului surs
s? m? reg?se?ti acolo
crescut? altfel
?ie interior
lujer verde
un altfel de tu ciudat
s? te pot contura vibra?ie cu vibra?ie de la primul gest simplu
n care se ntorc n matc? apele
descoperind lini?tii noastre de nisip
harta compasul ?i busola
c?l?torului

Dinspre noi

era una din nop?ile acelea cu

dezlegare la ntmplare liber? ca un salt
f?r? acoperire n cerul devenit att de personal
copii ai aceleia?i ploi edificiu din piatr? ?i din ivoriu
translucid mozaic cu urme de ape   
?i torsul presim?it s?rat al pisicilor de mare
n snge
fragmente din ?ip?tul n sepia al pesc?ru?ilor
dinspre dinainte
detalii n reflexii calde
?i diminea?a ngerilor de plu? dinspre dup?
perlat? desprindere din carapacea somnului cu vise
c?l?torite mn? n mn?
rug?ciune pictat? n aceea?i culoare de suflet
de mai ntmpl?-ne Doamne s? ne fim n spirale
unul altuia despre lumin?

 

Emoţie de aproape toamnă

cnd cuvintele nu ne mai ncap n palme, iau t?cerile ?i le prefac n frunze, ?i ele se aprind ?i ard ?i curg ?i ne curg prin zile, prin snge, ?i dincolo de orizonturi, noi, aceea?i ?i mereu al?ii, mai boga?i cu o zi, cu o acceptare , cu o lumin?, cu o via??…
 
pentru tine, pentru noi, la o aniversare
 
 

Vitralii

rnd pe rnd t?cerile z?misleau o altfel de lumin?
surprins? num?ram coastele ploile ochii t?i
pe degete
se prelingea mereu un sentiment de att de aproape
doar c?lciul acela verde ca o lini?te nc? lipsea
l presim?eam
realitate filtrat? vitralii multicolore
tr?iam la etaj visam periculos uneori mblnzeam tunetul
tastnd la infinit acela?i ?lag?r desuet cu puterea
gndului
ridicam bra?ele picura din vrful degetelor
drumul
credeam pentru amndoi
ntr-o disciplin? a inimii limbile ?erpilor
indicau anotimpul exact
pa?ii singuri

se potriveau umbrei
unui fluier
din lemn de salcm

Dintr-o clepsidră

dintr-o clepsidr? nclinat? se scurgea
t?cere terapeutic?
la cel?lalt pol se lustruiau armuri cu un sentiment de
nedreptate la purt?tor
furtuna prezenta un sindrom de unicitate
cu manifest?ri atipice
afectate femeile deveneau tot mai transparente
vaccinate cu lini?tea dinainte de adormirea paznicului
ultimului surs
treceai prin ele tot mai adnc
de tot mai aproape

pn? nu r?mnea nici iluzia
din cnd n cnd mureau n pa?i de menuet
la na?terea nenumitelor dorin?e
apoi totul devenea simplu
se ntmplau pa?ii pe linia invizibil? a cercului
iar dimine?ile era ?tiut
aveau s? le surprind? tot acolo


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X